În luna mai, forțele ruse au intensificat infiltrările în orașul Lyman, profitând de avantajul oferit de intrândul de la nord, care se extinde către râul Nitrius și orașul Sviatohirsk. Acest intrând reprezenta brațul nordic al unui plan de încercuire destinat să închidă ultimele localități importante din Donbas, precum Lyman, Sloviansk și Kramatorsk. În același timp, brațul sudic era format din pătrunderea dinspre Dobropilia și Konstantinivka.
Comandamentul ucrainean a pregătit o contraofensivă pentru a reduce presiunea asupra pozițiilor sale, bazându-se pe bruiajul puternic și noile poduri de pontoane pentru a contracara dronele și aviația rusă, care loveau constant infrastructura și podul peste Dunăre. Primele informații despre atacurile ucrainene au apărut în social media abia în septembrie, însă operațiunea a fost planificată cu mare secret.
Citește și: Marian Neacșu va prelua Ministerul Afacerilor Interne în guvernul Luca Niculescu
Pe 22 mai 2026, unitățile ucrainene, inclusiv Brigada 3 Asalt și subunități din brigăzile 60 și 66 ale Corpului de Armată 3 „Azov”, au lansat un atac mecanizat în zona de nord, din pădurile de est de Izium, având ca țintă satul Nove. Deși dronele ghidate prin fibră optică au lovit cinci vehicule, forțele ucrainene au reușit să ocupe poziții în liziera de la est de Nove, cu pierderi reduse.
În săptămânile următoare, aceștia au curățat Nove și au consolidat pozițiile în pădurile din vest, controlând în totalitate zona. La începutul lunii iunie, atacurile au continuat, iar în următoarele zece zile, forțele ucrainene au reușit să controleze pădurile de sud de sat și să reia controlul asupra localității Katerinivka. În același timp, zonele din vestul intrândului au fost eliberate de ruși, iar zona a fost intens bombardată de aviație, cu peste 70 de lovituri geolocalizate în luna iunie.
În iulie, satul Zelena Dolyna, situat în centrul intrândului, a fost eliberat, forțele ruse pierzând poziții fortificate în zonă. Menținerea secretului operațiunii a fost esențială, iar informațiile despre atacuri au fost comunicate abia în septembrie, ceea ce a creat o percepție distorsionată asupra situației din zonă atât la nivelul comandamentelor ruse, cât și în rândul millbloggerilor pro-Kremlin. În ciuda bombardamentelor intense, cu peste 150 de lovituri în iulie, forțele ucrainene au reușit să mențină controlul asupra zonei.
În august, au apărut zvonuri despre încercuirea forțelor ruse din zona de nord a Lyman, după ce aviația rusă a efectuat peste 200 de lovituri, fără a putea opri eliberarea satului Kolodiazi, aflat la extremitatea sudică a intrândului. Aceste evenimente indică faptul că ucrainenii au secționat intrândul de la nord la sud, consolidându-și pozițiile și reducând presiunea asupra forțelor lor.
Conform Gazetadambovitei.ro