Unele obiecte rămân cu noi mult după ce și-au pierdut scopul inițial, păstrând în ele fragmente din momente importante ale vieții noastre.
Un bilet de tren îngălbenit, o fotografie uitată sau o felicitare devin, în timp, simboluri ale unor clipe trecute, chiar dacă nu mai au valoare practică. Le păstrăm pentru că, într-un mod dificil de cuantificat, au prins în ele câte o amintire sau o emoție dintr-un moment special.
Citește și: Aurelian Cotinescu: Votul PNL pentru Guvernul Luca Niculescu, un act de necesitate
Impactul obiectelor păstrate asupra memoriei
Memoria umană nu este întotdeauna precisă, iar detaliile se estompează, vocile și chipurile se pierd, iar poveștile se amestecă. Totuși, găsirea unui obiect păstrat poate readuce în suflet o parte din acea experiență, trezind emoții și senzații uitate. Sertarele și cutiile pline cu fragmente din trecut devin, astfel, mici galerii afective, în care curatoriem momente și oameni care au avut un impact asupra noastră.
Deși uneori e nevoie să renunțăm la anumite lucruri, păstrarea altora nu înseamnă că trecutul dispare complet. Alegerea obiectelor care rămân în viața noastră reflectă, în mare măsură, cine suntem și ce am considerat important la un moment dat. Acestea devin dovada palpabilă a unor momente și emoții care au contat, chiar dacă timpul le-a estompat în amintire.
Astfel, păstrarea obiectelor devine o formă de a conserva și onora trecutul, construind, în același timp, un „insectar afectiv” în care selectăm și fixăm ceea ce a avut valoare pentru noi. În final, aceste obiecte devin martori tăcuți ai vieților noastre, păstrând vie amintirea unor clipe ce au însemnat ceva pentru noi.
Erica OPREA, artist plastic și absolventă a UNAP – București, transformă emoțiile în culori și adaugă, prin creațiile sale, o notă sensibilă acestei reflecții despre păstrare și amintiri.
Conform Gazetadambovitei.ro