Sursă: Gazetadambovitei.ro
Telonius Em își pipăi buzunarul de la piept. „Două gloanțe și-o țigară”, gândi în gând și nu în șoaptă, așa cum se aștepta multă lume. Afară era încă ceață, dar înăuntru nu. Te puteai aștepta la orice, la o nuntă, de pildă. Dar nu, Telonius Em nu era omul care să se aștepte la ceva aniversar despre care să-și amintească peste câțiva ani.
Citește și: Seara de Carte revine la Târgoviște pentru iubitorii de lectură
„Trăiește-ți cripta”, îi spusese, la un picnic, o femeie măruntă, îmbrăcată într-o mantie vert nil, cu o coasă albă și un borcan cu murături. Conopidă și țelină. „Trăiește-ți cripta, ha?”. Telonius Em se afla într-o mare dilemă și într-o criptă mică de la cimitirul din marginea orașului fără nume.
Reflecții asupra vieții lui Telonius Em
„Dac-aș avea un biscuite, aș putea să dorm. Mama îmi punea seara, la căpătâi, un biscuite. Eram fericit că cineva, ceva era lângă mine și nu dormea în locul meu.” Dimineața, Telonius se uita la pătrățelul ăla de cocă uscată, care avea cearcăne și se clătina de oboseală, așa credea el, domnule doctor. Desigur, nici un doctor pe o rază de 6 kilometri. Doctorii fuseseră excluși din viața civilă, prea credeau că ei or să repare lumea.
- Telonius Em se confruntă cu dileme existențiale.
- Amintirile din copilărie îi influențează gândirea.
- Interacțiunile cu animalele și natura îi conturează personalitatea.
O zi din viața lui Telonius Em
Telonius Em trebuia să plece. Vorbea prea mult și nu mai aștepta nimic. O luă prin ceață, spre port. Acolo mirosea a rugină și a zbor de pescăruși. Acolo se putea odihni. Nu înțelegea de ce șchioapătă, aseară nu avea nimic. Acum, da. A, da! Avea un cățel legat de picior. „Uite cu ce mă ocup. Cu legatul cățeilor. De picior.” Cățelul încă dormea, stătea pe un preș alb și se lăsa târât. Cred că îi plăcea, fiindcă a stat așa preț de 2 kilometri, până în port.
Apoi s-a trezit, s-a scuturat, a mâncat biscuitele de pe marginea preșului și a plecat. „O să îți spun Șumel, așa să știi!” Cățelul nu a dat din coadă, a mîrîit satisfăcut și abia apoi s-a dus să facă pipi pe o ancoră vert nil. Începea încă o zi din viața lui Telonius Em. Ceața se destrămase, mai erau doar doi nori în depărtare. Marea cea mică se desfășura în toată splendoarea la picioarele lui. „O zi care începe cu o mare e o zi mare! Sînt mîndru de asta.”