Veronica Pavel Lerner explorează conceptul de normalitate în contextul experiențelor sale din Canada și Japonia, punând în discuție dacă normalul este universal sau relativ.
În 1982, autoarea a venit în Canada și a avut un dialog cu șefa sa, o franțuzoaică, despre pronunția literei „r” în limba franceză, descoperind că ceea ce ea considera normal era perceput diferit de localnici.
Un alt exemplu: la bancă, lipsa actului de identitate a dus la o situație în care funcționara nu a permis accesul la actul de naștere, explicând că în Canada, respectarea strictă a regulilor e normalitatea, chiar dacă pentru ea era dificil de acceptat.
Diferențe culturale în percepția normalului Veronica a citit recent cartea Ogio-san de Ioan Timuș, care descria contactul cu Japonia, și a recunoscut în experiențele sale similitudini cu mentalitatea japoneză, unde normalitatea diferă față de cea europeană.
Plouă frecvent în Japonia, iar umbrelele sunt mari, cu spițe de lemn, și sunt purtate chiar și când nu plouă, închise și fixate de vârf.
Citește articolul complet pe Dâmbovița Expres
Deschide articolul →