ro Un poem de august al lui Liviu Antonesi explorează teme precum copilăria, destinul și înțelepciunea, evocând amintiri din copilărie și reflecții asupra vieții.
Autorul descrie momente din copilărie, când sub castani, în copilărie, era multă inocență și simplitate, iar acum aceste momente devin rari și prețioși.
În poezie, castanii devin simboluri ale trecutului și ale cunoașterii, iar sufletele inocenților urcă spre lumina candelabrelor luminoase ale copacilor.
Liviu Antonesi meditează asupra urii de sine, a topeirii acesteia la vreme și a consecințelor neiertătoare ale nepăsării și ignoranței.
Poezia vorbește despre drumul lung sub coroana castanilor, unde se află întreaga sa cunoaștere și moștenire spirituală, și despre nevoia de a nu aștepta daruri din mâna săracului, ci de a învăța să fii sincer și autentic.
Citește articolul complet pe Dâmbovița Expres
Deschide articolul →