Liviu Antonesi prezintă în acest articol poezii și reflecții din luna mai, reflectând asupra trecerii timpului și a singurătății.
Textul explorează experiențele din copilărie și maturitate, într-un ton profund și meditativ.
Autorul rememorează momente din trecut, de la vârsta de cinci ani până la șaizeci, subliniind sentimentul de singurătate ca fiind singura realitate.
El afirmă că nimic nu există cu adevărat în afara acestei stări, comparând-o cu o apă în care te îneci și o fiare nemiloasă cu ghearele înfipte în suflet.
În text, Antonesi face referire la poezii de mai, scrise acum zece ani, și la experiențele personale, accentuând percepția asupra timpului și a condiției umane.
Citește articolul complet pe Dâmbovița Expres
Deschide articolul →