ro Într-o serie de poezii dedicate lunii august, Liviu Antonescu abordează teme profunde legate de bătrânețe și uitare.
Autorul reflectează asupra sentimentului de neliniște și confuzie care vine odată cu înaintarea în vârstă, folosind un ton umoristic și autoironic.
Antonescu își amintește de Ludwig Wittgenstein, care, deși a călătorit în orașe celebre precum Viena și Londra, nu s-a simțit niciodată acasă.
Această idee este amplificată prin descrierea zilelor tăcute și a nopților mute, în care frica și incertitudinea își fac simțită prezența.
Autorul subliniază că bătrânețea nu se manifestă brusc, ci se instalează treptat, fără a cere permisiunea.
Citește articolul complet pe Dâmbovița Expres
Deschide articolul →